După spital

Și uite că a trecut weekend-ul și cu ocazia asta a trecut și vizita mea la spital. Nu cred ca o să pot să găsesc cuvinte pentru a povesti cât de șocat am rămas când am văzut cum arata spitalul de aici. Venit cu imaginea unui spital din România unde nu te miri dacă dai de un picior tăiat pe jos sau chestii de genul ăsta.

Când am intrat în spital am avut impresia că intru într-un mall la cât de bine arăta, după ce am intrat o tanti foarte amabilă de la securitate vine și mă întreaba cu ce poate să mă ajute, îi explic unde trebuie să ajung și-mi zice să urmăresc cifrele de pe pereți (trebuia să aleg ruta 15, 40 și 46).

Ajung frumos la un ghișeu unde trebuia să fac rost de o bucată de plastic care atestă că sunt înmatriculat la spital (chestie care conține date personale, firma la care am asigurare medicală etc.) stau acolo 5 minute până îmi face tanti o poză și hai să mergem să scoatem sânge. Eeeeeee, aici a fost un pic de coadă, adică o altă tanti stătea și aștepta să îi ia și ei niște sânge. Într-un sfârșit îmi vine și mie rândul, mă leagă tanti de mână (adică pune un garou) îmi înfige o chestie ca un capac de pix cu un ac în vârf în mână, dupa care bag un tub și sângele meu (foarte închis la culoare) începe să curgă bucuros în recipient. Mulțumită de rezultat doamna doctor mă scuipă pe mână cu o chestie, îmi pune un pic de tifon și mă anunță că în 2 zile o să aflu rezultatul. Mission completed, zic și mă duc mai departe la dermatologie să scap de buba neagră (alunița de care vorbeam vineri).

Aici e distractiv, ajung la recepție vorbesc cu asistenta de acolo și îi zic ca am o programare după care ea mă invită să iau loc și să aștept frumos până îmi vine rândul. Nu ați vrea să știți cam ce gânduri mi-au trecut prin cap pe acolo când a trecut un nene care avea niște copci pe față (cred că văzuse în weekend Scarface și se credea Tony Montana). După vreo 20 de minute de așteptat mă cheamă asistenta în cabinet și mă roagă să mai aștept puțin până vine și doctorul. Sărind peste un amărât de control în care m-a întrebat ce boli am, dacă e cineva în familie care a avut probleme cu alunițele și chestii de genul ăsta, m-a dat cu un alt scuipat pe aluniță și a început să descrie alunița după care mă întreabă dacă mă deranjează sau o taiem că ea este foarte OK. Normal că i-am zis că dăcă nu este un kinder surprise de unde să iasă alte bube negre să o lase acolo că altfel o am pe conștiință și vreau să mai pot să dorm noaptea așa că am plecat fără să ajung la cuțit sau laser.

Sunt sigur ca detaliile astea nu interesau pe nimeni doar că eu am rămas marcat de cât de OK s-a purtat lumea pe acolo, și de cum arată un spital (aaa, am uitat să vă zic că era un fast food în incinta spitalului unde pacienți sau vizitatorii puteam să stea la o cafea, masă etc) sperând că până la următoarea glaciațiune să văd și în România așa ceva.

Credit photo: Sick by ~LaughingSquid