Când am intrat în spital am avut impresia că intru într-un mall la cât de bine arăta, după ce am intrat o tanti foarte amabilă de la securitate vine și mă întreaba cu ce poate să mă ajute, îi explic unde trebuie să ajung și-mi zice să urmăresc cifrele de pe pereți (trebuia să aleg ruta 15, 40 și 46).

Ajung frumos la un ghișeu unde trebuia să fac rost de o bucată de plastic care atestă că sunt înmatriculat la spital (chestie care conține date personale, firma la care am asigurare medicală etc.) stau acolo 5 minute până îmi face tanti o poză și hai să mergem să scoatem sânge. Eeeeeee, aici a fost un pic de coadă, adică o altă tanti stătea și aștepta să îi ia și ei niște sânge. Într-un sfârșit îmi vine și mie rândul, mă leagă tanti de mână (adică pune un garou) îmi înfige o chestie ca un capac de pix cu un ac în vârf în mână, dupa care bag un tub și sângele meu (foarte închis la culoare) începe să curgă bucuros în recipient. Mulțumită de rezultat doamna doctor mă scuipă pe mână cu o chestie, îmi pune un pic de tifon și mă anunță că în 2 zile o să aflu rezultatul. Mission completed, zic și mă duc mai departe la dermatologie să scap de buba neagră (alunița de care vorbeam vineri).

Aici e distractiv, ajung la recepție vorbesc cu asistenta de acolo și îi zic ca am o programare după care ea mă invită să iau loc și să aștept frumos până îmi vine rândul. Nu ați vrea să știți cam ce gânduri mi-au trecut prin cap pe acolo când a trecut un nene care avea niște copci pe față (cred că văzuse în weekend Scarface și se credea Tony Montana). După vreo 20 de minute de așteptat mă cheamă asistenta în cabinet și mă roagă să mai aștept puțin până vine și doctorul. Sărind peste un amărât de control în care m-a întrebat ce boli am, dacă e cineva în familie care a avut probleme cu alunițele și chestii de genul ăsta, m-a dat cu un alt scuipat pe aluniță și a început să descrie alunița după care mă întreabă dacă mă deranjează sau o taiem că ea este foarte OK. Normal că i-am zis că dăcă nu este un kinder surprise de unde să iasă alte bube negre să o lase acolo că altfel o am pe conștiință și vreau să mai pot să dorm noaptea așa că am plecat fără să ajung la cuțit sau laser.

Sunt sigur ca detaliile astea nu interesau pe nimeni doar că eu am rămas marcat de cât de OK s-a purtat lumea pe acolo, și de cum arată un spital (aaa, am uitat să vă zic că era un fast food în incinta spitalului unde pacienți sau vizitatorii puteam să stea la o cafea, masă etc) sperând că până la următoarea glaciațiune să văd și în România așa ceva.

Credit photo: Sick by ~LaughingSquid

M-am gândit să vă întreb asta pentru că luni dimineață am o întâlnire cu medicul dermatolog pentru a scăpa de o aluniță (plus înca trei dacă se uită mai bine) și mă încearcă niște sentimente ciudate când mă gândesc la asta. Știu că intervenția propriu zisă nu este mare filozofie și nici nu îmi este frică de asta, ci doar de ceea ce provoca o aluniță dacă e nașpa. Am citit câte ceva pe gugăl în ultimele zile și sincer să fiu au cam început să-mi tremure picioarele.

O altă chestie ciudată este că în afară de câteva ocazii în care am fost pe la spital să-mi lipesc capul (când eram mic nu știam că mâinile pot fi folosite pentru sprijin așa că odata la ceva timp puneam frână în cap), să-mi pun piciorul în ghips sau să mă uit la doctor cum îi coase mâna lui soră mea nu am avut tangețe cu spitalurile iar aici în Olanda nu am fost într-un spital nici măcar odată. Așa că pot să spun că îmi e cam frică dar în același timp sunt și curios să văd ce și cum se întâmplă.

Dacă este cineva printre voi mai luminat la capitolul ăstă îl rog foarte, foarte frumos să împartă experiența lui și cu mine. Oricum luni după ce scap de la tăiat o să vin pe aici să povestesc și poate mă lasă să fac și poze.

Credit photo: Surgery Tools by ~unkreatives

Discutam acum ceva timp cu jumătatea mea mai bună despre genul de muzică ascultat și despre melodiile preferate. A sunat foarte ciudat când am zis că mie ca să îmi placă o melodie trebuie să pot să îi fac legătura cu ceva care mă reprezintă (bineînțeles că trebuie să și sune bine). Chiar dacă îmi zboară mintea la un moment mișto din viața mea sau la unul extraordinar de nașpa important e să pot să o atribui vieții mele.

Acum pentru că sunt băiat bun o să vă și dau câteva exemple pentru a vă face o idee cam ce muzică ascult și de ce:

Brodie – Perfect girl – Melodie care o ascultam acum mulți ani și era un fel de “tribut” pentru persoana de lângă mine.

Dire Straits – Brothers in arms – Melodie pe care o ascultam în momentul în care un coleg prieten a venit cu măreața veste că l-au dat afară și urmează să-mi termin stagiul fără ca el să mai fie coordonatorul meu.

Vangelis – Conquest of paradise – legat de melodia asta nu vă pot da prea multe informații pentru că are legătură cu un moment nu tocmai happy din viața mea și în concluzie vreau să-l păstrez ascuns pentru publicul larg.

Dire Straits – Sultans of Swing – o bună bucată din viața mea am ascultat melodia asta acasă sau în mașina dat fiind faptul ca tata este super fan Dire Straits. Varianta live de pe albumul Sultans of Swing (e un bonus track) are pe la jumate un solo care de fiecare dată când îl ascult mi-se ridică părul.

Dire Straits – Telegraph Road – o melodie care atunci când o ascult mă gândesc la cel cu care am îndurat un weekend de stat la muncă când ne-a crăpat serverul.

Metallica – Nothing Else Matters – clar melodia lui soră`mea

Iris – Vis pierdut – idem Metallica

Blink 182 – Adam’s Song – în capitolul d’ale tinereții valuri își face loc și melodia asta, la vremea respectivă aveam impresia că e special făcută pentru mine

The Beatles – Let it be – indiferent cât de nașpa îmi este melodia asta reușește să mă facă să mă simt bine.

Aș putea să fac 3 blog-uri în care să povestesc ce melodii îmi plac și de ce dar nu cred că ar avea nimeni răbdare să citească atât de mult. Vouă ce melodii vă plac și de ce?

Credit photo: Rainbow Music by =Kikariz

Au trecut multe luni de când nu am mai pus degetul pe tastatură pentru a scrie pe un blog, așa că m-am gandit că ar fi cazul să încep să îmi omor timpul făcând un alt blog (nu că nu aș avea o grămadă de treaba la muncă). Habar nu am ce să vă spun că o să găsiți aici pentru că nu sunt genul care să-și pună viața pe net sau chestii de genul ăsta. Cu siguranță o să găsiți o grămadă de prostii nefolositoare care au fost scrise in momentele în care mă plictiseam prea tare.

Un lucru pe care vreau să-l fac înțeles de la început este acela că n-am alergat și nici nu o să alerg vreodată dupa trafic. Nu vreau să fac bani din blog (nu sunt atât de bun încât să fac asta) așa că nu o să vadă nimeni reclamă pe aici și nici răspunsuri la link exchange nu o să primiți. In blogroll (când o să am chef să-l fac) o să fie doar blog-uri care mie mi se par interesante sau sunt scrise de prieteni / cunoștințe mai mult sau mai puțin virtuale.

Acestea fiind spuse vă las spre ascultare melodia de la care vine descrierea blog-ului și vă urez audiție plăcută.