Nu cred că am apucat să povestesc pe blog că sunt fericitul posesor al unui HTC Desire care de duminică rulează varianta oficială (damn, I was so stupid!) de Froyo lansată de HTC (în concluzie am Froyo + HTC Sense oficial). Nu o să mă pun să povestesc că odată cu instalarea update-ului oficial am pierdut posibilitatea de a face root (pentru cei care au iPhone, root numele așa zisului jailbreak pentru iDevices) deci am pierdut posibilitatea de a folosi Apps2SD (și nu, eu nu am gasit nici o opțiune mai la botul calului pentru a instala aplicațiile direct pe card).

Revenind la ale noastre pentru cei interesați de puțină customizare și mai ales cei care sunt în situația mea și vor să instaleze aplicații pe cardul de memorie vă invit cu drag să citiți mai departe.

Înainte să începem aveți nevoie de următoarele aplicații:

• HTC Sync [download]
• Android SDK (Software Developer Kit) [download] (instalați, rulați, alegeți “Force https:// sources to be fetched” și bifați driverul USB) – voi presupune că instalați în următoarea locație X:\AndroidSDK\

Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric. Octavian Paler – Scrisori imaginare

Nu de puține ori se întâmpla să uităm cât de fericiți ne pot face niște lucruri aparent mici care in esență pot schimba foarte multe sau ne pot face să ne simțim surprinzător de bine. După cum spuneam în primul post, o să fiu oarecum rezervat în ceea ce privește viața mea în spatele blogului ăsta dar totuși asta nu mă oprește să vă povestesc câte una alta.

Și uite că a trecut weekend-ul și cu ocazia asta a trecut și vizita mea la spital. Nu cred ca o să pot să găsesc cuvinte pentru a povesti cât de șocat am rămas când am văzut cum arata spitalul de aici. Venit cu imaginea unui spital din România unde nu te miri dacă dai de un picior tăiat pe jos sau chestii de genul ăsta.

Când am intrat în spital am avut impresia că intru într-un mall la cât de bine arăta, după ce am intrat o tanti foarte amabilă de la securitate vine și mă întreaba cu ce poate să mă ajute, îi explic unde trebuie să ajung și-mi zice să urmăresc cifrele de pe pereți (trebuia să aleg ruta 15, 40 și 46).

Ajung frumos la un ghișeu unde trebuia să fac rost de o bucată de plastic care atestă că sunt înmatriculat la spital (chestie care conține date personale, firma la care am asigurare medicală etc.) stau acolo 5 minute până îmi face tanti o poză și hai să mergem să scoatem sânge. Eeeeeee, aici a fost un pic de coadă, adică o altă tanti stătea și aștepta să îi ia și ei niște sânge. Într-un sfârșit îmi vine și mie rândul, mă leagă tanti de mână (adică pune un garou) îmi înfige o chestie ca un capac de pix cu un ac în vârf în mână, dupa care bag un tub și sângele meu (foarte închis la culoare) începe să curgă bucuros în recipient. Mulțumită de rezultat doamna doctor mă scuipă pe mână cu o chestie, îmi pune un pic de tifon și mă anunță că în 2 zile o să aflu rezultatul. Mission completed, zic și mă duc mai departe la dermatologie să scap de buba neagră (alunița de care vorbeam vineri).